Ştiri despre evoluţia proiectului

Organizarea şi realizarea Conferinţei de presă

Photo
Marcarea finalizarii proiectului s-a realizat prin organizarea  unei conferinte de presa pe data de 14.06.2012, cu incepere de la ora 13.00.
Echipa de proiect a identificat potenţialii participanţi la conferinţă, iar firma care s-a ocupat de organizarea evenimentului a transmis invitatii pentru participare, catre:
  • Reprezentanţi mass-media - ziarele locale şi posturile de televiziune şi de radio locale: Redactia Ceahlaul, Mesagerul de Neamt, Tele M Neamt si TV Neamt, radio M Plus Fm si radio Flash;
  • Autorităţi publice locale: Consiliul Judeţean, Consiliul Local, Primarie, Prefectură
  • A.P.M Neamt
  • Inspectoratul Scolar Judetean
  • Conducerea scolilor invecinate
  • Organizatii si institutii interesate de tematica proiectului
Conferinţa de presă a constituit atât o modalitate de a aduce la cunostinta tuturor celor interesati rezultatele proiectului, dar si prilej de discutii si shimburi de idei despre modul de implementare al proiectului, necesitatea implicarii active, alaturi de echipa de proiect, si a organizatiilor si institutiilor locale, si importanta suportului mass-media.
     Au participat la discutii:
  • echipa de proiect - care a prezentat rezultatele proiectului, prin atingerea obiectivelor propuse, activitatile desfasurate, si alte informatii cu ajutorul proiectiei website-ului realizat prin intermediul videoproiectorului;
  • primarul comunei Raucesti – care a prezentat si alte proiecte similare definitivate sau sau in curs de derulare prin Fondul de mediu (panouri solare, impadurire, parc Raucesti si proiectul cu canalizarea aflat in analiza la AFM);
  • reprezentantul Inspectoratului Scolar Neamt, ce a adus in discutie necesitatea realizarii a acestor tipuri de proiecte, fiind extrem de impresionat de organizarea acestui eveniment si realizarea proiectului;
  • reprezentantul APM Neamt, care a prezentat rolul si necesitatea implicarii in derularea proiectelor privind constientizarea publicului privind protectia mediului;
  • reprezentantul Consiliului Judetean Neamt, de la departamentul Programe si Prognoze, care ne-a impartasit din experienta altor proiecte implementate privind Protejarea Mediul inconjurator din judetul Neamt;
  • directori ai scolilor invecinate care au pus numeroase intrebari despre modul de realizare al acestui proiect, si pasii cu privire la implementarea proiectului, in scopul realizarii unor proiecte similare si in unitatile lor de invatamant;
  • consilieri locali, elevi, cetateni ai comunei interesati de tematica proiectului
  • reprezentantii mass-media (presa, televiziune si radio) care au intervievat echipa de proiect, elevi, pentru realizarea articolelor din ziare, difuzarea acestei conferinte de lansare la emisiunile radio si tv;
Fiecare participant a primit câte o mapă de prezentare final proiect, care conţine materiale informative cu privire la rezultatele obtinute, obiectivele şi activităţile proiectului.
Photo

Evaluarea şi diseminarea proiectului

Photo
Descrierea activităţii: Activitatea a constat în diseminarea şi popularizarea activităţilor desfăşurate pe parcursul derulării proiectului.
Activitatea a avut loc la sala de festivitati din comuna Raucesti.
Pe baza materialelor realizate la activităţile desfăşurate, sub îndrumarea cadrelor didactice, elevii au realizat un album cu imagini şi impresii. Un alt grup de elevi a realizat o prezentare electronică cu imagini foto şi video. S-au tras concluzii cu privire la rezultatele obtinute si impactul proiectului asupra elevilor şi comunităţii. S-au împărţit pliante şi fluturaşi participanţilor, precum si cate 70 mape de prezentare finala proiect, care vor conţine materiale informative cu privire la rezultatele, obiectivele şi activităţile proiectului.
S-a realizat un spot radio avand o durata de 30 sec care a fost difuzat 3 zile, de trei ori pe zi, în săptămâna ce a precedat conferinţa de presă de la finalizarea proiectului,  la postul local Radio M Plus FM, Tg. Neamt.
Photo

Să fim eco!

Photo
Descrierea activităţii: Activitatea a constat în realizarea si amplasarea de panouri cu conţinut educativ. Elevii au cautat materiale din care au selectat enunţuri cu caracter educativ privind protecţia mediului.
Artistul plastic a scris conţinuturile selectate de elevi, decupand literele ce au format textele, pe autocolante de culoare verde. Apoi cu ajutorul copiilor, le-au lipit pe panourile din tabla vopsite in alb. S-au fixat panourile în zone cu trafic intens de pe raza comunei.

Apa – izvor de sănătate

Photo
Descrierea activităţii: Activitatea a constat în realizarea unui film documentar privind importanţa apei pentru viaţă. Elevii împărţiţi în grupe s-au deplasat pe cursurile de apă din comuna Raucesti şi din zonele limitrofe, precum şi în locurile predispuse la poluare. S-au identificat locurile poluate şi sursele de poluare. Imaginile surprinse s-au descarcat în laptop, apoi s-au prelucrat şi s-au aşezat în ordine cronologică. Alt grup de elevi au realizat comentariul documentarului. Vizionarea filmului s-a facut în cadru lărgit (elevi, părinţi, cadre didactice, reprezentanţi ai comunităţii locale şi alţi invitaţi). Filmul realizat va fi utilizat la orele de cunoaştere a mediului înconjurător, la orele de dirigenţie, în cadrul comisiilor metodice din şcoală.
Photo

“Învaţă-mă să ocrotesc natura”

Photo
Semnele primăverii au început să apără şi, ca dovadă a îngrijirii naturii, elevii Şcolii cu clasele I-VIII nr. 1 Răuceşti, au ieşit pentru activităţi de ecologizare în toate cele patru sate din comună: Răuceşti, Oglinzi, Săveşti, Ungheni. Peste 100 de elevi de la cele două şcoli au renunţat la distracţie şi s-au pus pe treabă! Ei au strâns tonele de gunoaie aruncate la voia întâmplării de cei care nu au minimum de bun simţ şi de gospodar. Renovările şi curăţeniile de primăvară întotdeauna măresc grămezile de gunoaie aruncate pe marginea drumurilor sau a albiilor de râu.
Echipa Eco Răuceşti, prin acţiunile de ecologizare, a încercat să-i determine pe oameni să devină conştienţi de problemele mediului, iar în condiţiile în care copiii înţeleg că trebuie să protejeze natura, există şanse ca lucrurile să se schimbe. Cei mici sunt eficienţi atunci când trebuie să convingă pe cineva să-şi schimbe comportamentul.
Copiii, împărţiţi pe grupe, au fost coordonaţi de profesorii Traian Anton, Rafael Tănase, Elena Luca, Paul Tărăboanţă,  Domnica Vrinceanu, Anisia Mariuţa, membri în proiectul “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”.  Această acţiune are scopul de a sensibiliza copiii, localnicii, pentru un mediu curat, prin ecologizare, şi de curăţare a naturii. Am ales  zonele unde sunt surse de poluare, în special, cu deşeuri menajere, din cauza densităţii locuinţelor amplasate în vecinătatea albiei parâului.
Acţiunile de ecologizare au fost organizate si cu sprijinul Primăriei Răuceşti, care le-a pus la dispoziţie un mijloc de transport al gunoaielor.
În încercarea de a avea un mediu curat, elevii, alături de profesorii lor, s-au echipat cu tot ce au avut nevoie (greble, sape, lopeţi) şi au curăţat, timp de o săptămână câte 4 ore pe zi, zonele afectate. Cetăţenii care aruncă lucrurile nefolositoare în spatele gospodăriei ar trebui traşi la răspundere mult mai drastic, astfel ca aceste acţiuni care, puţin spus, se pot numi ecologizare, să nu mai fie necesare, la o aşa amploare, în fiecare lună. Gunoaiele care se adună în cantităţi însemnate, chiar tone, în câteva zile, să nu le mai găsim pe spaţiile verzi, în vecinătatea unor gospodării sau chiar pe cursul unor râuri.
După 5 zile pline de acţiuni de igienizare în satele din comună, echipa eco Răuceşti s-a deplasat cu bicicletele în zona turistică Monument –Cetatea Neamţului. Acolo au desfăşurat activităţi de colectare a deşeurilor în perimetrul zonelor afectate, au strâns în sacii de plastic, protejaţi cu mănuşi, ambalaje de dulciuri, pachete de ţigări, pet-uri, frunze uscate si le-au explicat oamenilor despre importanta muncii lor.

S-au simţit foarte bine împreună şi au petrecut o noapte în mijlocul naturii în corturi şi saci de dormit.
În urma acţiunii de ecologizare s-au adunat peste 50 saci de gunoi menajer, resturi vegetale şi pet-uri. La acţiune au participat pe bază de voluntariat 30 de elevi, 6 cadre didactice.
Nu vom salva tot ce ne-ar plăcea să salvăm, dar vom salva mai mult decât dacă n-am fi încercat deloc!
Photo

“Apa în natură – parte din viaţă”

Photo
La începutul lunii  aprilie 2012, elevii Şcolii cu clasele I-VIII nr. 1 Răuceşti au dat startul acţiunii de ecologizare de pe cursurile apelor Sarata şi Brustura. Însoţiţi de profesori şi părinţi, dotaţi cu mănuşi şi saci, s-au împărţit pe echipe de lucru şi au curăţat albiile pârâurilor .
Elevii îşi doresc ca prin intermediul acestor acţiuni să aibă un mediu de viaţă curat, iar cetăţenii să poată urma exemplul lor. De asemenea, tinerii s-au arătat interesaţi de întreaga activitate de ecologizare, adunând selectiv gunoiul.
În cazul Pârâului Sarata, ecologizarea s-a derulat pe maluri şi pe taluz, acest lucru fiind precizat de la început, fiind zonele care sunt cele mai insalubre. Curăţarea luciului de apă se realizează mai greu, dar atâta timp cât este asigurată curăţenia malurilor şi a taluzului, curăţarea apei devine una mult mai lesnicioasă.
Prin această acţiune, s-a dorit să se arate grija pe care o acorda elevii igienizării cursului de apă, să încurajeze locuitorii comunei să instaleze containere pentru colectarea deşeurilor, să racordeze comuna la reţeaua de canalizare, dar şi să convingă cetăţenii să contracteze firme de salubrizare, pentru ridicarea deşeurilor. Folii, bidoane, PET-uri şi alte deşeuri tronează pe malurile apelor curgătoare şi reprezintă principala sursă de poluare.   
În luna aprilie, la cea mai recentă acţiune de salubrizare realizată de echipa ecologică, au fost colectate din apă şi de pe suprafată circa 50 metri cubi de deşeuri, iar cu sprijinul părinţilor şi al altor localnici, au fost strânse, colectate, de pe luciul apei, circa 10 de metri cubi de corpuri plutitoare.
Tot în luna aprilie, zeci de tineri de la Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 1 Răuceşti au pornit într-o acţiune de ecologizare a pârâului Brustura, pentru a demonstra celor din jur ca le pasă de natură, aducând un ajutor comunităţii. Este important ca atât administraţiile publice locale cât şi cetăţenii să conştientizeze importanţa gospodăririi apelor, pentru a ajuta la salubrizarea cursurilor de apă în vederea evitării unor eventuale inundaţii. S-a constatat că aproape tot cursul apei este plin de deşeuri, din cauza celor care sunt obişnuiţi să lase gunoiul la întâmplare. Peste tot gunoaiele, cele mai multe din plastic, plutesc pe apă sau se adună pe maluri.
Deşeurile din plastic şi cele rezultate din materialele de construcţii au devenit o prezenţă obişnuită pe malurile apelor. De vină sunt atât lipsa de servicii de salubritate din comună, cât şi inundaţiile care contribuie la împrăştierea acestor resturi din amonte către aval.
Grupurile de copii, au mers pentru a strânge gunoaiele de pe 12 kilometri de-a lungul cursurilor de apă. Le-au colectat selectiv, încercând să dea localnicilor un exemplu.
La această acţiune de igienizare “Apa-sursa a vieţii”, au participat peste 60 de elevi, 10 părinţi, 6 cadre didactice.
Pâna în prezent, s-au colectat peste 200 saci de gunoaie  şi peste 15 tone de deşeuri menajere, peturi, materiale lemnoase.
Photo

Anunţ activităţi pentru luna aprilie! "Şcoala altfel"

Photo
Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, a zăpezilor şi temperaturilor foarte scăzute din zona noastră, activitatea “Apa în natură – parte din viaţă” nu se poate realiza de către grupurile de elevi în luna martie, conform graficului de activităţi al proiectului. Astfel, în luna aprilie se vor desfăşura două activităţi de ecologizare:
1. “Apa în natură – parte din viaţă”
Descriere: Activitatea constă în igienizarea cursului de apă Sarata si Brustura.
Grupul de elevi, părinţi şi cadre didactice, va fi împărţit pe grupe de lucru dispuse pe întreaga lungime a cursului apei. Elevii colectează deşeurile, le sortează iar părinţii, cu mijloace de transport proprii, le depozitează în spaţiul special amenajat.
2. “Învaţă-mă să ocrotesc natura”
Descriere: Activitatea constă într-o tabără de ecologizare a satelor Răuceşti, Oglinzi, Ungheni, Săveşti si zona turistica Monument - Cetatea Neamtului, Tg. Neamt.
Elevii împărţiţi pe grupe vor desfăşura activităţi de colectare a deşeurilor în perimetrul zonelor afectate. Vor primi saci menajeri în care vor sorta şi colecta deşeurile şi vor îndepărta plantele dăunătoare. Pentru un impact mai mare asupra elevilor, în a doua campanie se va petrece o noapte în mijlocul naturii.
Pentru desfăşurarea acestor activităţi s-au achiziţionat următoarele: cizme cauciuc, saci menajeri, mănuşi unică folosinţă, sape, greble, lopeţi, lanterne, pelerine ploaie, corturi, saci de dormit, binoclu.

Photo

"O acţiune cuprinsă într-un proiect de mediu a vizat identificarea surselor de poluare a apei şi solului din Răuceşti" - Monitorul de Neamt, 06.12.2011

Photo
Necesitatea adoptării unor măsuri de protecţie a mediului înconjurător împotriva factorilor poluanţi a făcut obiectul unui simpozion cu tema "Natura în pericol", organizat zilele trecute la Răuceşti, în cadrul proiectului “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”. Potrivit informaţiilor furnizate de Ana Săvescu, referent Programe şi Prognoze în cadrul Primăriei Răuceşti, la eveniment au participat elevi şi cadre didactice de la Şcoala nr. 1 Răuceşti, în frunte cu directorul Lidia Bănărescu, care au avut alături părinţii copiilor, reprezentanţi ai administraţiei locale, ai APM Neamţ, profesori pensionari etc. Participanţii au aflat că sursele de poluare de pe raza localităţii au fost identificate printr-o acţiune a elevilor şi cadrelor didactice din şcolile comunei. În lunile septembrie şi octombrie, copiii însoţiţi de profesorii de biologie, chimie şi geografie, au străbătut comuna pentru a depista, filma şi fotografia sursele de poluare şi efectele acestora asupra solului, apei, pajiştilor etc. Cu imaginile surprinse s-a realizat o prezentare electronică şi un portofoliu cu fotografii ce au fost postate pe website-ul proiectului www.eco-raucesti.ro. O altă acţiune s-a realizat de către un grup de elevi care au mers cu bicicletele pe malul rîului Moldova şi au constatat că principalele cauze de poluare a acestuia sînt apa menajeră, apa industrial şi produsele chimice folosite în agricultură. S-au prezentat şi pricipalele surse de contaminare a solului, aici fiind incluse neracordarea populaţiei la un sistem de canalizare, reziduurile menajere şi agrozootehnice. Discuţiile s-au oprit şi asupra excursiei ecologice de 7 zile, derulată în luna august în mai multe regiuni din ţară, cu scopul de cunoaştere a mediului în toată compexitatea lui. Cei prezenţi au vizionat un film şi fotografiile realizate pe această temă, cu un jurnal al elevilor pe zile. S-au prezentat peisaje deosebite, traseul cuprinzînd aspect positive ale păstrării şi conservării mediului natural (parcuri, rezervaţii naturale, peşteri, lacuri), precum şi acţiunile ecologice intreprinse de elevi în perimetrul obiectivelor vizitate, oferind un exemplu localnicilor şi turiştilor despre importanţa pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit asupra sănătăţii oamenilor. În cadrul simpozionului, din partea administraţiei publice locale a vorbit viceprimarul din Răuceşti, Lazăr Tărăboanţă, care s-a referit la modul de colectare a deşeurilor în comună, prezentînd şi proiectele pentru rezolvarea problemelor de mediu şi sănătate publică. Învăţătoarea Domnica Vrînceanu a făcut o informare despre activităţile ecologice din Şcoala nr. 1, iar la final s-au prezentat activităţile viitoare ce se vor desfăşura pînă în iulie 2012.
Ramona Aanei – redactor, Monitorul de Neamt www.monitorulneamt.ro
Photo

Desfăşurarea Simpozionului "Natura în pericol!" - 30.11.2011

Photo
Pe data de 30 noiembrie 2011, intre orele 12.00-14.30, a avut loc la sala de festivitati din Raucesti un simpozion cu tema "Natura in pericol!" – activitate din cadrul proiectului “Natura ne aseamana, educatia ne deosebeste”. La acest eveniment au participat elevi si cadre didactice de la Scoala cu clasele nr. 1 Raucesti, precum si numerosi invitati: parinti, reprezentati ai Primariei Raucesti si Consiliului Local, inspector de mediu de la APM Neamt, prof. pensionar Ioan Ionita, prof. pensionar Gheorghe Gafita, Dumitru Stan – presedintele Asociatiei Veteranilor de razboi, precum si alti locuitori ai comunei.
Simpozionul a debutat cu un cuvant de bun venit si multumire adresat tuturor participantilor, din partea directorului scolii, d-na prof. Lidia Banarescu, urmand apoi ca responsabilul acestei activitati, d-l prof. Traian Anton, sa prezinte sursele de poluare identificate de pe raza comunei Raucesti.
Photo
Photo
Elevii şcolilor din comuna Răuceşti au pornit in lunile septembrie si octombrie intr-o actiune de identificare a surselor de poluare. S-au organizat în echipe de câte 5 şi s-au deplasat împreună cu profesorii de biologie, chimie, geografie, în diferite zone ale comunei Răuceşti pentru a depista, a filma şi a fotografia sursele de poluare şi efectele acestora asupra solului, apei, pajiştilor etc. Cu imaginile surprinse s-a realizat şi o prezentare electronică, un portofoliu cu fotografii ce s-a postat pe website. Un grup de elevi s-a deplasat cu bicicletele pe malul râului Moldova. S-a constatat că apa menajeră, apa industrială şi produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrăşămintele şi pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. De asemenea s-au prezentat si alte surse de poluare, cum ar fi: neracordarea populaţiei la un sistem de canalizare, reziduurile menajere si agrozootehnice ca fiind principalele sursele de contaminare a solului.
Photo
Photo
In continuare, cativa elevi au prezentat jurnalul excursiei ecologice de 7 zile care s-a derulat in perioada 05-11 august in mai multe regiuni din tara. S-a realizat o informare, precum şi o prezentare electronică a aspectelor surprinse din zonele vizitate. Jurnalul elevilor pe zile a manifestat un interes deosebit din partea invitatilor, deoarece prin vizionarea filmului si fotografiilor realizate in excursie, s-au prezentat peisaje deosebite, traseul inspirat ce a vizat şi aspecte pozitive ale păstrării şi conservării mediului natural (parcuri, rezervaţii naturale, peşteri, lacuri, etc), precum si actiunile de ecologizare intreprinse de elevi in perimetrul obiectivelor vizitate. Prin aceasta excursie - care a avut ca obiectiv principal cunoaşterea mediului în toată complexitatea lui, urmărind educaţia şi conştientizarea elevilor privind protecţia mediului, stimularea motivaţiei de a se implica mai activ în acţiuni de ecologizare - s-a dat un exemplu localnicilor şi turiştilor asupra importanţei pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit pentru sănătatea oamenilor.
Photo
Photo
A mai luat cuvantul reprezentantul de la A.P.M. Neamt, care a discutat despre problemele actuale de mediu cu care se confruntă populaţia, si a realizat o prezentare electronica pe tema pungilor din plastic, care aruncate intamplator pot degrada mediul inconjurator, având ca efect acumularea unei mase sordide, urâtirea peisajului, poluarea aerului si a apelor subterane, împiedicarea folosirii solului.
Photo
Photo
A urmat apoi o dezbatere interactiva, iar reprezentantii Primariei Raucesti prin vicele primar Lazar Taraboanta a discutat despre modul de colectare a deseurilor in comuna si a prezentat proiectele pentru rezolvarea problemelor de mediu şi sănătate publică. Este necesară şi oportună construirea unor reţele de canalizare-colectare a apelor uzate menajere, rezultate de la gospodăriile populaţiei şi unităţi publice, precum şi a unor staţii de epurare performante care să satisfacă cerinţele de calitate a apei deversate impuse de normele în vigoare.
Photo
Photo
In continuare a urmat interventia d-lui prof. de biologie pensionar Ioan Ionita, care a discutat despre “Omul in pericol” si autodistrugerea lui ca urmare a dezvoltarii tehnicii si informaticii, in dorinta de a descoperi cat mai mult, constituind si acest aspect un factor nociv de poluare. A dat invataminte elevilor de a reduce orele petrecute in fata calculatorului, si de asemenea a prezentat alte pericole de poluare a Planetei care se agravează pe zi ce trece şi se pare ca populaţia nu acordă interes acestui proces nociv.
Apoi, a luat cuvantul d-l prof. Gheorghe Gafita care a prezentat cateva aspecte cu privire la Educaţia de mediu care poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.
Domnul Dumitru Stan a discutat despre poluarea paraului Sarata din comuna Raucesti care poate fi cauza disparitiei peştilor şi a altor forme de viaţă acvatice, apoi a recitat o frumoasa poezie despre natura.
Photo
Photo
Doamna invatatoare Domnica Vrinceanu a facut o informare despre activitatile ecologice din scoala si o prezentare electronica cu “Cele 10 porunci ale mediului” iar cativa elevi au prezentat materiale cu continut educativ, precum: "Scrisoare de mulţumire către pământ" (Loredana Săcăleanu), "Declaraţia drepturilor pădurilor" (Denisa Obreja), "Declaraţia drepturilor vietăţii pădurii" (Lavinia Panaite), "Pledoarie pentru viaţă" (Mădălina Arsene).
La final, managerul proiectului a prezentat activitatile viitoare ce se vor realiza pana in luna iulie 2012: Apa in natura – parte din viata, Învaţă-mă să ocrotesc natura, Să fim Eco!, Apa – izvor de sănătate, Evaluarea şi diseminarea proiectului.
Photo
Photo
La acest eveniment au fost prezenti si reporteri de la TV Neamt care au luat interviuri elevilor, precum si membrilor echipei de proiect, au filmat parti importante de la acest simpozion.
Invitaţii au primit câte o mapă cu materiale informative (portofolii, pliante), precum si pixuri, agende inscriptionate cu logo-ul si titlul proiectului “Natura ne aseamana, educatia ne deosebeste”.
Photo

"Natura in pericol!" - Simpozion

Photo

Natura e parte din viaţa ta. Fii şi tu parte din viaţa ei! Pentru noi s-a lansat proiectul „Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte“.


        

I N V I T A Ţ I E

Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Răuceşti, vă invită miercuri, 30 noiembrie 2011, ora 12.00, la simpozionul cu tema "Natura în pericol!" – activitate din cadrul proiectului “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”, finanţat din Fondul pentru Mediu şi iniţiat de Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 Răuceşti.

Invitaţii vor primi câte o mapă cu materiale informative despre activitaţile desfăşurate, iar elevii împreună cu echipa de proiect vor face o informare, precum şi o prezentare electronică a aspectelor surprinse la nivelul localităţii, precum şi din zonele vizitate în cadrul excursiei ecologice de 7 zile.

La acest simpozion va participa şi un specialist de la Agentia pentru Protectia Mediului Neamţ care va face o prezentare documentată a problemelor actuale de mediu cu care se confruntă populaţia. Pe marginea materialului prezentat urmează o dezbatere interactivă. 

Vă aşteptăm să împărtăşim experienţa!

Responsabil activitate: prof. Traian ANTON

Cu deosebită consideraţie,
Echipa de proiect

......................................................................................................................................................................................................................

Programul simpozionului:

  • Cuvânt înainte: prof. Lidia Bănărescu
  • Identificarea surselor de poluare: prof. Traian Anton
  • Poluarea mediului: reprezentanţi de la APM Neamţ, Primăria Răuceşti
  • Jurnal de excursie: Ana-Maria Ignat, Cristian Nicuţă, Elena Varvara, Ioana-Casiana Stan, Adelina Grigoraş, Violeta Trofin, Cătălina Vrînceanu, Elena-Diana Manolache
  • Activităţi ecologice din şcoală: înv. Domnica Vrînceanu
  • Prezentările elevilor: "Cele 10 porunci ale mediului" (Domnica Vrînceanu), "Scrisoare de mulţumire către pământ" (Loredana Săcăleanu), "Declaraţia drepturilor pădurilor" (Denisa Obreja), "Declaraţia drepturilor vietăţii pădurii" (Lavinia Panaite), "Pledoarie pentru viaţă" (Mădălina Arsene)
  • Prezentarea activităţilor viitoare
Photo

Amintiri din excursia ecologică - Ziua a 4-a, povestită de Ioana - Casiana Stan

Photo
Ziua a patra din excursia noastră din luna august, a fost una dintre cele mai frumoase zile din cele 7, petrecute alături de echipa ecologică cu care am plecat la drum. Ne-am trezit dis-de-dimineata, şi echipaţi cu tricourile, sepcuţele şi cu rucsacurile în spate, ne-am urcat în autocar părăsind localitatea Abrud, locul unde am fost cazaţi. Vremea se anunţa una foarte călduroasă, şi trebuia să profităm din plin de răcoarea dimineţii.
Am pornit la drum cu foarte mare bucurie spre Muzeul Roşia Montana unde am întâlnit un  ghid care ne-a povestit despre istoria acestui loc, fiind singurul muzeu din ţară dedicat minerului. Aici am aflat multe lucruri interesante despre viaţa de miner, ne-au fost prezentate uneltele de minerit, dar şi cum se prelucra minereul. În muzeu erau foarte multe exponate care parcă îţi dădeau senzaţia că deja am trăit între anii 1970 şi 1979 şi ştiai deja totul despre această meserie.
Următorul popas a fost la Brad, unde ne-am oprit într-o parcare pentru a strânge în saci gunoaiele existente. Aici am remarcat că sunt turişti care încă nu ştiu să păstreze un mediu curat, deşi tomberoanele se aflau în apropiere. Prea multe resturi menajere, sticle din plastic, multe hârtii şi pungi. Dar noi, echipa eco, am dat un exemplu tuturor trecătorilor şi populaţiei din acea zona, că dorim şi stim cum să îndepărtăm sursele de poluare, care pot crea grave dezechilibre în natură. Am afişat în acel loc panoul publicitar cu titlul proiectului nostru, pentru ca am dorit să facem cunoscută acţiunea noastră, să educăm populaţia, deoarece am observat că sunt mulţi oameni care cunosc prea puţin mediul înconjurător şi nu ştiu cum să-l protejeze.
După ce am lăsat acel loc să respire, dându-i din nou farmecul şi frumusetea lui, am plecat mai departe în călătoria noastră, plini de satisfacţie şi cu mulţumirea că am luat cele mai bune măsuri pentru a opri continuarea şi agravarea poluării.
Am mai parcurs aproape 20 km şi am ajuns la Deva unde am vizitat Cetatea Devei. Drumul a fost foarte frumos şi interesant deoarece am urcat cu telegondola. Senzaţia  a fost una de neuitat deoarece era foarte cald, de parcă eram într-o saună, dar în primul rând vedeam de sus o privelişte minunată, iar cand am ajuns în vârful dealului unde se afla cetatea, am rămas fără cuvinte. Am făcut multe poze şi filmuleţe pentru a păstra o amintire vie a acestor locuri extraordinar de frumoase.
În aceeaşi zi, am vizitat şi ruinele cetăţii Sarmisegetuza care a fost cea mai mare cetate de pe timpul dacilor. Vremea era foarte frumoasa iar în timpul în care am vizitat cetatea am şi ecologizat zonele care aveau nevoie de acţiunea noastră, având întotdeauna la noi sacii menajeri şi mănuşile  de unică folosinţă. Turiştii şi localnicii erau foarte impresionaţi de ceea ce făceam noi - echipa ecologică, mai ales ca toţi eram îmbrăcaţi în culoarea verde şi arătam ca nişte licurici pe care nu aveai cum să nu-i observi.
Spre seara am ajuns într-un oraş foarte frumos, Târgu-Jiu, unde ne-am şi cazat. După ce ne-am împărţit în camere, am ieşit la o plimbare pe malul Jiului  şi am vizitat operele  marelui sculptor Constantin Brancuşi, acestea fiind - Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului.
Domnul profesor ne-a povestit “istoria” acestor monumente care ne-au uimit prin frumuseţea şi măreţia lor, şi nu ne venea a crede că ne aflam chiar lângă ele. După ce s-a lăsat seara, ne-am retras în camere şi am adormit cu toţii, pe rând, în timp ce povesteam şi împărtăşeam impresii despre această zi superbă, dar şi cu gândul la o nouă zi plină de surprize ce urmau să se ivească.
A fost o excursie minunată, pe care eu nu o voi putea uita niciodată, şi totodată sunt mândră ca am fost aleasă să fac parte din această echipă.
Ioana-Casiana Stan - Clasa a Vll-a B, Şcola Răuceşti Nr. 2
Photo

Amintiri din excursia ecologică - Ziua a 5-a, povestită de Violeta Trofin

Photo
Vreau să descriu ziua a cincea, pentru că mi s-a părut cea mai frumoasă zi din excursie, deoarece am efectuat igienizarea unui parc şi a unor parcări, colectând în jur de douăzeci şi cinci  saci menageri de gunoaie.
După ce am strâns deşeurile am plecat spre Peştera Muierilor, despre care am auzit prima dată de la profesorul meu de geografie. Numele de Pestera Muierilor vine de la o legendă a locului care spune că barbaţii în vremuri de război îşi ascundeau femeile si copii în această peşteră. Cu o intrare şi o ieşire, Peştera Muierii este destul de accesibilă, însă, în unele locuri e destul de îngustă şi joasă, aşa că aveţi grijă la cap! Pe o lungime de 640 metri am exersat, ca la o ora de educaţie fizică, mersul piticului la o temperatură de 10 grade Celsius. Aici am văzut pentru prima dată stalagmite şi stalactite şi m-a uimit că pentru formarea a trei milimetri de stactită sunt necesari zece ani. Impresionant, nu-i aşa?
Aici se întâlnesc forme ale reliefului carstic: Bazinele Mici, Orga, Domul mic - un fel castel bizar, urmează Cascada Împietrită - la care accesul se face pe brânci, Sala Turcului, Candelabrele Mici si Domul Mare etc. După ce am vizititat peştera am efectuat ecologizarea din locurile apropiate, vrând să dăm un exemplu turiştilor, oamenilor de acolo, că mediul trebuie protejat. Mi-a plăcut foarte mult Peştera Muierilor prin grandoarea ei, simfonia de salagmite si stalactite şi splendoarea ei, un obiectiv turistic important pentru ţară.
Ne-am urcat în autocar, iar domnii profesori au spun că vom merge la o altă peşteră şi anume la Peştera Polovragi, dar şi la mânăstirea cu acelaşi nume. Abia aşteptam să ajung! Odată ajunşi aici am vizitat mânăstirea care datează din 1505, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Mânăstirea Polovragi e construită în stilul bizantin şi m-a impresionat foarte mult prin măreţia sa, pictura, frumuseţea şi curăţenia ei. Am pornit spre peşteră, un alt veritabil punct de atracţie pentru turişti şi se spune că zeul dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în peşteră. Interesant! Pentru a ajunge la peşteră am trecut prin pădurea Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil şi vegetaţia de tip mediteranean, apoi prin Cheile Olteţului şi uite am ajuns la peşteră. Oau, ce peşteră! Nu e întâmplător pe locul cinci în ţară pentru marea ei extindere. Ţin minte că în peşteră era o umiditate foarte mare, 90% şi o temperatură constantă de 9-10 grade. Peştera găzduieşte o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peşteră ce se numesc popular liliecii cu potcoavă, graţie formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul. A, era să uit de ghidul peşterii! Era o femeie simpatică în jur de 50 de ani şi avea un debit de vorbire cât al Dunării. Ca de obicei la ieşirea din peşteră am efectuat ecologizarea zonei.
După această acţiune, ne-am îndrepat spre mânăstirea Horezu, care m-a impresionat prin curăţenia şi liniştea ei. Mânăstirea aparţine din punct de vedere arhitectural stilului brâncovenesc. Este inclusă în patromoniul UNESCO încă din anul 1993.
Ultimul obiectiv din acestă zi e faimoasa Mânăstire Curtea de Argeş, cunoscută prin mitul creaţiei, prezent în balada Meşterul Manole, aici odihnindu-se rămăşiţele pământeşti ale regilor României, precum şi a reginelor Maria şi Elisabeta. Balada Monastirea Argeşului spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri pe soţia Ana, deoarece în mod inexplicabil tot ceea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicaţie şi pentru fântâna meşterului Manole: când domnitorul a văzut această măreaţă construcţie i-a întrebat pe cei zece meşteri dacă pot construi o mănăstire şi mai frumoasă decât aceasta. Aceştia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcţie a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcaţi meşterii să fie dărâmate şi astfel cei „zece meşteri mari, calfe şi zidari” au rămas blocaţi pe acoperiş. Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat de pe acoperişul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămaţi, dar toţi au murit. În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor - fântâna meşterului Manole.
Această mânăstire m-a impresionat extrem de mult prin stil, pictură, frumuseţe, curăţenie, splendoare şi linişte.
Seara ne-am cazat la Curtea de Argeş iar acea zi a fost cu totul şi cu totul deosebită.
Trofin Violeta - clasa a VII-a B, Scoala nr. 2 Raucesti
Photo

Amintiri din excursia ecologică - Ziua a 6-a, povestită de Adelina Grigoraş

Photo
Doresc să povestesc a şasea zi a excursiei noastre, pentru că mie mi s-a părut a fi cea mai specială, poate şi pentru că ne apropiam de final şi nu doream să se mai sfârşească...
Cu toţii am fost treziţi de dimineaţă de către domnii profesori. Somnoroşi şi obosiţi ne-am pregătit pentru o nouă zi de călătorie. Nimeni nu se aştepta ca cea de-a şasea zi să fie atât de spectaculoasă. După ce echipa eco era gata echipată şi pregătită pentru o zi minunată, am urcat în autocar iar apoi am plecat de la Curtea de Argeş. Peste câteva ore de mers am fost anunţaţi că am ajuns la poalele munţilor Făgăraşi şi că imediat vom intra pe şoseaua Transfăgărăşan. Cu toţii, plictisiţi, am întors privirile spre geamuri şi deodată am rămas uimiţi de minunatele peisaje de la poalele „Alpilor Transilvaniei”. Priveliştea era superbă şi urcând uşor, vedeam din ce în ce mai puţine aşezări omeneşti, dar mai multe locuri splendide, adevărate oaze de linişte, de o frumuseţe rară.
După câteva minute am ajuns la Cetatea Poienari, renumită în ţară dar si peste hotare, datorită legendelor ţesute în jurul acestor ziduri ale vechii cetăţi. La început totul ni se părea a fi simplu, dar pe parcurs am descoperit că cele 1480 de trepte, pe care trebuia să le urcăm pentru a ajunge la cetate, ne vor da bătăi de cap. Într-un final am ajuns în vârf şi puteam afirma cu toţii cu tărie, că a meritat efortul, văzând priveliştea fabuloasă a munţilor Făgăraşi. Peisajul ne dădea senzaţia că ne aflăm pe un nor ce pluteşte deasupra munţilor. Totul părea rupt din rai. Arborii erau ca nişte pioni aşezaţi pe o pantă, iar munţii nişte străjeri ce apărau cetatea, care stătea ţanţoşă pe vârful unei coline, destul de înaltă.
După scurta vizită la minunata cetate am pornit pe şoseaua Transfăgărăşanului, spre locuri noi pentru fiecare. Când liniştea se aşezase în autocar, se auzea vocea domnului profesor: ”Copii, acum am ajuns la barajul Vidraru, o să coborâm pentru a admira priveliştea. Am zis!”, aceasta din urmă fiind replica celebră preluată de la cavalerii cetăţii Sighişoara cu care domnul profesor ne amuza de fiecare dată. Încântaţi, cu toţii, am coborât, încet-încet. Când am ridicat privirea am văzut o minunăţie de peisaj, un lac destul de mare, aşezat între munţi, străjuit de brazi înalţi si munţi puternici. Atmosfera era una misterioasă iar ceaţa dăinuia peste lacul spectaculos. După o mică şedinţă foto am părăsit locul şi am plecat mai departe.
Ore în şir am mers printre munţi urcând din ce în ce mai sus. Capodoperele naturale se observau la tot pasul: din munţi curgeau pe stâncile colţuroase cascade uluitoare, pajişti verzi-inchise ce le puteai zări din loc în loc, dând peisajului mai multă viaţă, iar caii sălbatici zburdau pe pajiştile mici şi înguste, fiind surprinşi de aparatele foto ale copiilor fascinaţi de acest loc singuratic.
Ajunşi în vârful muntelui am poposit la Bâlea Lac, un lac glaciar minunat, înconjurat de stânci si de câteva locuri verzi. Scurta vizită la lac se încheiase, iar noi eram deja în autocar.
Coborând printre munţi eram de-a dreptul uimiţi de frumuseţile naturii. Cascade fermecătoare ne încântau. Pajiştile erau, parcă, nişte petece verzi ce căptuşeau spectaculosul lanţ muntos. Chiar dacă vremea era posomorâtă şi ploaia bătea în geamuri, noi eram foarte veseli şi copleşiţi de minunatul colţ de rai, un peisaj extraordinar care dăinuie de mii de ani, din timpul orogenezei alpine, pe teritoriul României. Ajungând de partea cealaltă a munţilor Făgăraşi priveam în spate, vrând parcă să ne întoarcem, să mai trecem, încă o dată măcar, prin locurile fantastice văzute.
Spre seară am ajuns în Valea Prahovei iar apoi la Sinaia, unde ne-am cazat. După cină a urmat o mică petrecere în pijamale, ne-am distrat şi ne-am adus aminte de cele 6 zile superbe, petrecute împreună.
Pe parcursul zilei am avut şi acţiuni de ecologizare a zonelor poluate, arătând populaţiei că viaţa noastră depinde de un mediu curat, adică de ecologizare, de a învăţa că este nevoie de o mai multă atenţie şi de o responsabilitate din partea fiecăruia dintre noi pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. În spatele fiecărui gunoi se află un om care îl aruncă sau îl culege, iar noi am făcut diferenţa.
Echipa Eco-Răuceşti a demonstrat tuturor că ne pasă de natură şi că într-adevăr dorim ca oamenii să se schimbe în folosul naturii, adică in folosul tuturor. Noi, copiii, suntem cei mai potriviţi şi poate cei mai importanţi pentru educaţia mediului, deoarece suntem gestionarii şi consumatorii de mâine ai resurselor naturii, şi putem influenţa părinţii şi alţi membri ai comunităţii.
Cea de-a şasea zi a fost minunată şi plină de realizări ecologice!
Grigoraş Elena-Adelina - Clasa a Vlll-a, Şcoala Răuceşti Nr. 2
Photo

Identificarea surselor de poluare - pe râul Moldova

Photo
Dacă dorim să căutăm definiţii ale poluării, vom găsi multe, ca de exemplu aceasta: „Poluarea atmosferică implică emanarea de substanţe dăunătoare organismelor vii.” Sau „Înţelegem prin poluarea aerului prezenţa în atmosfera a unor substanţe străine de componenta normala a aerului, care în funcţie de concentraţie şi/sau timpul de acţiune provoacă tulburări ale sănătaţii omului, creează disconfort populaţiei dintr-un teritoriu, afectează flora şi fauna sau alterează mediul de viaţă al omului”.
Elevii şcolilor din comuna Răuceşti au pornit într-o acţiune de identificare a surselor de poluare. S-au organizat în echipe de câte 5, şi s-au deplasat împreună cu profesorii de biologie, chimie, geografie, în diferite zone ale comunei Răuceşti pentru a depista, a filma şi a fotografia sursele de poluare şi efectele acestora asupra solului, apei, pajiştilor etc. Cu imaginile surprinse s-a realizat şi o prezentare electronică, un portofoliu cu fotografii ce s-a postat pe website şi vor fi valorificate la următoarea activitate.
Un grup de elevi s-a deplasat pe malul râului Moldova. S-a constatat că apa menajeră, apa industrială şi produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrăşămintele şi pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor.
Îngrăşămintele chimice, cum ar fi fosfaţii şi nitraţii folosiţi în agricultură, sunt vărsate în lacuri şi râuri. Acestea se combină cu fosfaţii şi nitraţii din apa menajeră şi măresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajungă "sufocantă" din cauza algelor care sunt în descompunere şi care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea peştilor şi a altor forme de viaţă acvatice. Eroziunea contribuie şi ea la poluarea apelor. Pământul şi nămolul duse de apă de pe dealurile defrişate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcţie pot să blocheze cursul apelor şi să omoare vegetaţia acvatică. Chiar şi cantităţi mici de nămol pot să elimine unele specii de peşti. De exemplu, când defrişările îndepărtează învelişul de plante al versanţilor dealurilor, ploaia poate să ducă pământ şi nămol în râuri, acoperind pietrişul din albia unui râu unde păstrăvii sau somonii îşi depun icrele.
Photo

Identificarea surselor de poluare - Neracordarea populaţiei la un sistem centralizat de canalizare

Photo
O altă sursă de poluare este neracordarea populaţiei la un sistem de canalizare. În satele comunei Răuceşti nu există un sistem centralizat pentru evacuarea apelor uzate menajere. Deşi construcţiile noi au aproape în totalitate racordări la apa potabilă pentru bucătărie şi baie, improvizaţiile de fose duc la poluarea apelor subterane.
Depozitele de bălegar, precum şi wc-urile sunt de asemenea surse de poluare, ori de câte ori plouă. Apele subterane sunt evacuate prin şanţuri, alăturate căilor de acces.
Existenţa alimentării cu apă, impune deversarea apei uzate, încărcată cu substanţe organice care în lipsa unui sistem centralizat de colectare, evacuare şi epurare a acestor ape generează infectarea apelor de suprafaţă şi subterane a solului, subsolului şi aerului cu noxe specifice acestor ape uzate.
Astfel, pot apărea epidemii de boli infecţioase precum şi zone insalubre ce pot degrada mediul înconjurător.
Pentru rezolvarea problemelor de mediu şi sănătate publică este necesară şi oportună construirea unor reţele de canalizare-colectare a apelor uzate menajere, rezultate de la gospodăriile populaţiei şi unităţi publice, precum şi a unor staţii de epurare performante care să satisfacă cerinţele de calitate a apei deversate impuse de normele în vigoare.
Photo

Identificarea surselor de poluare - poluarea solului

Photo
Poluarea solului este cauzata de:  pulberi si gaze nocive din atmosfera, dizolvate de ploaie si întoarse în sol;   apele de infiltratie care impregneaza solul cu poluanti si îi antreneaza în adâncime;  râurile poluate care infesteaza suprafetele irigate si inundate; deseurile industriale sau menajere depozitate necorespunzator; pesticidele si îngrasamintele chimice folosite în agricultura.
Surse de poluare a solului
Principalele surse de poluare a solului sunt reziduurile.
  • reziduuri menajere - rezultate din activitatea zilnica a oamenilor în locuinte si localuri publice, din care fac parte cele mai diverse resturi alimentare, cenusa, sticla, tesaturi, ambalaje, cutii de conserve, materiale plastice etc. In zonele dezvoltate cantitatea de reziduuri menajere este de aproximativ 2 kg pe cap de locuitor pe zi;
  • reziduuri industriale - provin din diverse procese tehnologice si pot fi formate din materii brute, finite sau intermediare si au o compozitie foarte variata în functie de ramura industriala si de tehnologia utilizata;
  • reziduuri agrozootehnice - provin de la cresterea si îngrijirea animalelor, din agricultura si sunt formate din substante organice putrescibile, substante chimice utilizate în hrana sau îngrijirea animalelor (biostimulatori, insecticide, erbicide, fungicide etc.), microorganisme;
  • reziduuri radioactive - sunt formate din diversi izotopi radioactivi utilizati   în   activitatea   industriala,   agricola,  zootehnica,   medicala,   cercetare stiintifica etc.
 Influenta poluantilor solului asupra mediului
Reziduurile solide ocupa suprafete mari de teren pentru instalarea haldelor având ca efect acumularea unei mase sordide, urâtirea peisajului, poluarea aerului si a apelor subterane, împiedicarea folosirii solului. Reziduurile lichide impurifica solul prin infiltrarea apelor poluate care se epureaza partial depunând elemente nocive în sol. Apele reziduale infiltrate, produc modificari importante la suprafata si în apropierea imediata a suprafetei (continutul chimic, pH-ul, fertilitatea solului) schimbând astfel în mod nefavorabil mediul de dezvoltare al florei si faunei. lazurile de decantare ocupa suprafete mari, reziduurile minerale si substantele toxice depuse în ele pe sol sunt greu si foarte putin degradabile de microorganisme, iar solul prin dizolvare se degradeaza imediat si ireversibil.
Modul de dispersie a poluantilor solului
Solul poate fi poluat:
Direct: prin deversari de deseuri pe terenuri;   din îngrasamintele si pesticidele aruncate pe terenurile agricole;
Indirect: prin depunerea agentilor poluanti evacuati initial în atmosfera; apa ploilor contaminate cu agenti poluanti spalati din atmosfera contaminata; transportul agentilor poluanti de vânt de pe un loc pe altul; infiltrarea prin sol a apelor contaminate.
Solurile cele mai contaminate se afla în preajma surselor de poluare. Pe masura ce înaltimea cosurilor de evacuare a gazelor poluante creste, contaminarea terenurilor din imediata apropiere a sursei de poluare scade ca nivel de contaminare, dar regiunea contaminata se va extinde în suprafata. Nivelul contaminarii solului depinde si de regimul ploilor. Acestea spala atmosfera de agentii poluanti si îi depun pe sol, dar în acelasi timp spala si solul, ajutând la vehicularea agentilor poluanti spre emisari; ploile favorizeaza si contaminarea în adâncime a solului. Umiditatea solului influenteaza persistenta agentilor poluanti în sol pentru ca îi înlocuieste în spatiile dintre granulele din sol si îi aduce la suprafata, unde se evapora mai repede. Poluarea solului depinde si de vegetatia care îl acopera si de natura însasi a solului. Acest lucru este foarte important pentru urmarirea persistentei pesticidelor si îngrasamintelor artificiale pe terenurile agricole, ele trebuie sa ramâna cât mai bine fixate în sol. în realitate, o parte din ele este luata de vânt, alta este spalata de ploi, iar restul se descompune în timp, datorita oxidarii în aer sau actiunii enzimelor secretate de bacteriile din sol. Pentru a micsora riscul poluarii mediului cu pesticide si îngrasaminte acestea trebuie administrate în cantitati rezonabile si în perioadele de dezvoltare a plantelor, când acestea sunt capabile sa le asimileze cu maximum de profit.
Solul poate fi contaminat si în mod natural, prin prezenta excesiva a unor microelemente (ex. seleniu), care dau intoxicatii în regnul animal sau prin prezenta unor plante direct otravitoare care, introduse în lantul alimentar, au efecte vatamatoare la animale.
O particularitate deosebita a solului o constituie autopurificarea lui. Acest lucru se realizeaza datorita prezentei în sol a unui mare numar de microorganisme care contribuie la degradarea reziduurilor si la distrugerea germenilor patogeni. Alti factori care contribuie la autopurificare sunt: temperatura scazuta, umiditatea redusa din straturile superficiale ale solului, lipsa suportului de hrana, prezenta germenilor proprii solului (care formeaza flora denumita telurica) etc.
Photo

Ce am putea face pentru mediul inconjurator

Photo
Am putea stopa criza energetica folosind energia intr-un mod rational. Cateva din lucrurile pe care le-ar putea face pentru a salva energie sunt:

 

  • Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice.
  • Evitarea cumpararii bunurilor care sunt impachetate excesiv. Este necesara energie pentru a confectiona ambalajele, dar si de a le recicla.
  • Evitarea pierderilor: redu ceea ce folosesti, refoloseste lucrurile in loc sa cumperi altele noi, repara obiectele stricate in loc sa le arunci, si recicleaza cat mai mult posibil. Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona ta. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o alta folosinta.
  • Izoleaza-ti casa: cauta crapaturile din usi, ferestre, si asigura-te ca podul este suficient izolat pentru a pastra caldura casei.
  • Foloseste aparatura electrica casnica care nu consuma multa energie: cand cumperi noi aparate electrocasnice intreaba care modele consuma mai putina energie. Foloseste becuri cu un consum scazut de energie si baterii reincarcabile.
  • Economiseste apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi.
  • Invata cat mai mult posibil despre problemele energetice ale Pamantului si cauzele ce le determina. Afla daca sunt grupari ecologice in zona ta care te-ar putea informa.
Photo

Excursia ecologică de 7 zile - Drumuri şi poveşti de vacanţă (Introducere)

Photo
Incursiunea în inima ţării a fost minunată. Traseul inspirat, peisaje extraordinare, drumuri de toate felurile, oameni, locaţii. N-am plecat neapărat doar cu gânduri de istorie sau geografie – deşi de multe ori ne-au folosit in drumurile noastre – ci şi de plimbare, de vacanţă, de admirare a ceea ce este, ceea ce avem (oho, şi încă câte avem!), de strâns cât mai mult verde în privire şi în inimă, gânduri de voie bună şi bucuria de a trăi cât mai mult în mijlocul naturii. În zonele colindate unii dintre noi nu au fost niciodată, alţii n-au mai fost de ceva timp. S-au schimbat multe şi s-au schimbat, zicem noi, în bine. Europa vine către noi, vine greu dar încet, încet şi fără dubii ne acoperă. Mai avem multe de făcut, desigur, însă se văd schimbările şi asta e tot ceea ce contează.
......................................................................................................................................................................................................,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Am avut reverii privind la păşunile verzi, dealuri molcome pistruiate ici colo de capiţe de fân, ape azurii, lanuri nesfârşite de floarea soarelui sau de grâu, munţi uriaşi, păduri şi de o parte şi de alta.
Poate că mulţi dintre noi, toate aceste privelişti minunate le-am privit doar în fotografii, în manualele de geografie sau pe diferite site-uri de pe internet. Dar de câte ori oare, privind acele fotografii, am constatat că minţile noastre ne alunecă în clişee dintre cele mai dureroase? „Păşuni verzi”, „dealuri molcome”, „ape azurii” – sunt doar nişte cuvinte înşiruite slobod, într-un dicteu automat? Gândul fiecăruia este de a ieşi în natură, de a simţi iarba proaspătă sub tălpile goale, de a sta lungit la soare crucificat între flori înalte, de a nu auzi altceva decât vreo gâză vâjâind scurt pe la urechi, pierzându-se apoi în tăcerea ruptă de un lătrat de câine mănăstiresc. Să îţi dai seama mai apoi că stai pe un muşuroi de furnici, iar o albina şi un bondar nu vor să te lase în pace. Că iarba aia verde, mătăsoasă, deasă, colcăie de gângănii cu multe picioare, aripioare străvezii, antene, chelicere. Iar dacă eşti un orăşean neatent, în umbroasele crânguri, şi caşti gura după păsări ciripitoare, ai toate şansele să bagi capul într-o pânză de paianjen ţesută vremelnic şi întinsă în lăstărişul lipicios. Apoi încleiat fiind în pânza aia pe care încerci să o îndepărtezi nervos şi isteric de pe faţă, ochi şi păr, ai toate şansele să intri mai încolo într-un nor de musculiţe minuscule, şi iar încerci să dai din mâini disperat şi să scuturi din cap, ca un cal ros de căpăstru. La câţiva paşi, ameţit şi nedumerit, poţi călca exact în mijlocul unei balegi calde de vacă ce tocmai a rumegat. Probabil văzut de dinafară, eşti o vietate aparent liniştită care dă mult din mâini şi picioare, scuturându-ţi straiele, fugind de colo-colo şi gonit de tăuni zgomotoşi şi nervoşi, de ierburi pişcătoare, şi strâmbi din nas la mirosul putred de rădăcini coapte de vară.
Probabil simţi că eşti sătul şi totodată speriat de atâtea E-uri, coloranţi, afinatori de prin mâncărurile de supermarchet şi doreşti ceva natural, de la ţară. Poţi primi un pui alergat de prin curţile ţărăneşti dar nu ştii cum să scapi de cotoarele îndărătnice de pene bine înfipte în piele, care se mai zăresc pe ici pe colo. Unde mai pui ca vietatea pare aţoasă, ca un sportiv de performanţă, iar carnea nu e albă ca a ciupercilor bolnăvicioase ci de un roşiatec vânătoresc. Iar mirosul ţi se pare că-ţi ajunge dincolo de nări şi nu e prea OK. Sau că untul e prea gros, iar smântâna e prea vârtoasă.
Se pune întrebarea, oare ţi-ar fi mai bine ţie, iubitorule declarat de natură, de aer tare, printre meri de plastic, printre roşii perfect rotunde, standard, fără umflături asimetrice? Ne-ar fi mai bine într-o iarbă aseptică, tunsă pretenţios în dimensiuni exacte? Pe un pământ catifelat, perfect plat, fără dâmburi, fără gângănii, fără zumzete, fără pişcături, fără mirosuri de rădăcini putrede coapte de vară, fără paianjeni lipiţi pe faţă, fără puiul alergat prin curţi, fără...?
Probabil că multora, da. Singura teamă ar fi că, mumificaţi fiind după moarte de toţi conservanţii din chipsuri, din cărnurile şi legumele din supermarcheturi, vom fi nevoiţi să bântuim într-o lume plină de roiuri de musculiţe.
......................................................................................................................................................................................................,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Revenind la excursia ecologică de 7 zile, care a avut ca obiectiv principal cunoaşterea mediului în toată complexitatea lui, urmărind educaţia şi conştientizarea elevilor privind protecţia mediului, stimularea motivaţiei de a se implica mai activ în acţiuni de ecologizare, am încercat să dăm un exemplu localnicilor şi turiştilor asupra importanţei pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit pentru sănătatea oamenilor.
Este bine de ştiut că fotografiile şi filmuleţele postate pe site nu sunt realizate de fotografi profesionişti sau cameramani cu experienţă în domeniu, astfel încât calitatea acestora poate fi sub aşteptările multora. Amatoricismul a fost la el acasă, şi speram să vă facă placere să priviţi fără prea mulţi ochi critici spre locurile ce le-am bătătorit, pe unde am hălăduit, pe unde am urcat, sau coborât. Locuri care te cheamă ele pe tine dar trebuie sa (te) asculţi. Deşi verbul „a urca” pentru unii, sau „a coborî” pentru alţii au fost un pic istovitoare, toată această excursie avea să fie o experienţă de suflet, cu mult mai mult decât ne-am fi aşteptat.

Ana Savescu

Va urma jurnalul de excursie, pe zile!
Photo

Jurnal de excursie - Prima zi (vineri - 5.08.2011)

Photo
Echipaţi cu tricouri, hanorace, şepcuţe, rucsacuri, toate inscripţionate cu logo-ul proiectului şi având în recuzită bannere, panouri, afişe, pliante, pixuri, agende, saci menajeri şi mănuşi, am plecat dis-de-dimineata cu autocarul din Răuceşti. Vremea se anunţă frumoasă, numai buna pentru aceasta excursie. Primul popas l-am  facut la Borsec,  “Perla Carpatilor”, o veche staţiune (cunoscută din 1804), deschisă tot timpul anului, cu numeroase izvoare de ape minerale carbo-gazoase, sau conţinând calciu, magneziu. Aceste ape sunt cunoscute pentru efectul lor benefic înca din a doua jumatate a secolului al XV-lea. Efectele terapeutice ale acestor izvoare de ape minerale au fost recunoscute pe plan internaţional.
În zonă au avut loc tăieri masive de pădure. Viaţa economică în afara de exploatarea lemnului este reprezentată de exploatarea cărbunelui brun, exploatarea calcarului şi travertinului, prelucrarea lemnului precum şi industria alimentării. Staţiunea este vizitată de mulţi turişti care vin pentru efectul curativ a apelor minerale, dar şi pentru aerul puternic de munte şi peisajul deosebit de frumos din zonă.
Dupe ce am luat pranzul, am facut ecologizarea zonei, adunand peste 15 saci cu gunoaie, astfel promovand spiritul voluntariatului in randul participantilor din proiectul nostru dar si turistilor aflati acolo. Am oferit pliante, pixuri, am fotografiat si filmat locurile vizitate.
Urmatorul obiectiv a fost Salina Praid. Inarmati cu pliante, panouri, aparate de fotografiat, si video, am pornit  spre salina. Am coborat si am stat la temperatura de 16°C timp de 2 ore. Am impartit pliante turistilor si ne-am bucurat de tot ce ne poate oferi o salina.
Primul nivel, cel destinat turiştilor, se întinde pe 1.300 de metri, iar cel care păşeşte aici are parte de tot confortul. Baze de tratament, cafenele, locuri de distracţie şi chiar o galerie retrasă, unde oamenii se pot ruga. Capela din salina a fost construita in anul 1993. De atunci, în fiecare zi de miercuri, joi şi vineri se ţin slujbe pentru ortodoxi, catolici şi reformaţi.
La Salina Praid vin cei care vor să-şi ia porţia de sănătate, în special cei care suferă de afecţiuni respiratorii. Practic, tratamentul cuprinde inhalarea aerului din mină, iar pentru rezultate bune, sunt necesare cam 18 zile. Gimnastica este şi ea recomandată.
Am aflat ca pentru o cură sănătoasă de sare trebuie să petrecem în salina de la Praid cel puţin patru ore pe zi. Pentru ca timpul să treacă mai repede, în cea mai mare galerie s-au amenajat locuri speciale de joacă atât pentru cei mai mici dintre noi cât şi pentru cei mari.  Există şi un muzeu al minei de sare, o bibliotecă şi chiar o galerie a vinurilor, unde se pot  degusta tot soiul de licori.
Dinspre vest, Praidul este poarta judetului Harghita. Aici valea se strâmteaza si mai mult, muntii se încumeta mai aproape. Peisajul este un mic paradis pentru cei, care nu se limiteaza sa savureze împrejurimile doar gonind, din masini si autobuze.
Ne-am luat ramas bun de la Praid, ne-am imbarcat in autocar si  ne-am indreptat spre Sighisoara. Drumul a fost o adevãrata placere. Am trãit sentimente de împlinire si bucurie deplina. Totul pãrea atât de perfect, iar pe parcurs ce inaintam, in fata ochilor se asternea o priveliste minunata, parca iesita din povesti. Odata ajunsi si cazati la Fundatia Gaudeamus ne pregateam de o seara minunata. Dupa ce ne-am descarcat bagajele, am ales camerele si paturile si ne-am pregatit pentru masa de seara.
Dupa toata forfoteala noastra de furnicute, cu totii am dormit ca niste prunci.
Photo

Ziua a doua (sâmbătă - 6.08.2011)

Photo
Dupa cum spune si proverbul “Cine se scoala de dimineata departe ajunge” ne-am trezit la ora 7.00, iar dupa micul-dejun, ne-am strans cu totii in fata cladirii si, dupa ce ne-am impartit in echipe, ne-am luat misiunea de a strange si a selecta cat mai multe gunoaie pentru a lasa in urma noastra totul curat. Apoi, imbracati la fel, cu rucsacelul in spate pornim spre Cetatea Sighisoarei. Cetatea Sighisoarei este una dintre cele mai frumoase cetati din Europa care s-a pastrat aproape integral si printre putinele care sunt locuite si in prezent. Cetatea a fost construita in secolul 13 si refacuta ulterior in secolul 14 avand in prezent aspectul unei asezari cu cu strazi inguste, cu cladiri vechi, masive , realizate preponderent din caramida. Ansamblul este inconjurat de o serie de ziduri lungi de 930 de metrii, strajuite de 14 turnuri de aparare, fiecare turn fiind ridicat de catre una din breslele ce activau in oras - de unde le provin si denumirile. In prezent se pastreaza doar 9 din aceste turnuri si anume: Turnul Tabacarilor (dateaza din secolul 14), Turnul Cositorilor (dateaza din secolul 14, refacut in secolul 15, inalt de 25 de metrii cu guri de tragere), Turnul Cojocarilor (din secolul 14, refacut in 1676), Turnul Fierarilor (1631), Turnul Croitorilor (din secolul 14, refacut in 1678 dupa explozia din timpul marelui incendiu din 1676, restaurata in 1935), Turnul Funarilor (tot din secolul 14), Turnul Macelarilor (secolul 15), Turnul Cizmarilor (din 1521, refacuta dupa marele incendiu din 1676) si Turnul cu Ceas (cel mai mare si cel mai puternic).
Cetatea este fantastica. Imaginatia te poarta adanc in istorie imbinandu-şi aromele de vechi care plutesc in aer cu sufletele trecute pe strazile inguste. Poti vedea locuri pe care rareori le poti vedea in Romania.
Sighisoara, un veritabil oras-muzeu, ofera vizitatorului modern sansa rara de a realiza o intoarcere in timp, in atmosfera medievala de acum cateva sute de ani.
Complex medieval de arhitectura militara, civila si ecleziastica de valoare europeana, Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte, dar si locuit din Romania.
Turnul cel mai reprezentativ pentru oras este Turnul cu Ceas. Functia sa initiala era de poarta principala a cetatii, pe langa aceasta aici a functionat secole la rand primaria sau magistratul orasului. Construit in sec al XIII – XIV, turnul a suferit mai multe schimbari, ultima fiind cea dupa anul incidentului 1676, cand i s-a dat forma actuala. Are o inaltime de 64 m, din care doar acoperisul 34m, in varful caruia se afla un cocos care se roteste in bataia vantului si despre care se spune ca, daca isi intoarce privirea spre cetate va ploua cu siguranta. Turnul mai este renumit si pentru figurinele sale care tin de mecanismul ceasului, ele reprezinta zilele saptamanii, un tobosar pentru ora exacta si calaul orasului, inspre oras. Inspre cetate se pot vedea un tobosar, pentru ora exacta si alte trei papusi ce simbolizeaza Pacea, Justitia si Dreptatea, cea din urma fiind legata de ochi.
Astazi acest turn adaposteste Muzeul de Istorie al orasului Sighisoara, cu colectia de arheologie, farmacie, mobilier, mestesuguri si bresle, orologie, etnografie, arme medievale si moderne, toate oglindand istoria cetatii Sighisoara.
In ceea ce priveste arhitectura civila, este impresionant faptul ca majoritatea celor 164 de case de locuit din Cetate, avand cel putin 300 de ani vechime, sunt considerate monumente istorice. Aici pot fi admirate botile semicilindrice din piatra de rau specifice secolelor XIV-XV, ancadramentele de piatra profilata ale ferestrelor care imita goticul venetian, iar in interior tavane casetate si sali in intregime pictate. Dintre aceste edificii, cele mai importante sunt Casa Vlad Dracul, Casa Venetiana si Casa cu Cerb.

O constructie deosebit de originala, cea mai mare de acest fel din Transilvania, este Scara Scolarilor, care inlesneste accesul la Liceu si la Biserica din Deal mai ales pe vreme de iarna.
Parasim Cetatea Medievala si mergem sa luam pranzul. Dupa masa ne-am intors si-am vizitat Camera de tortura din incinta Muzeului de Istorie. Aici am aflat, ca inca din vechime, oamenii au fost condamnati, inchisi, torturati fie pentru incalcarea legii, fie pentru aflarea unor secrete deosebite.
Aici se poate găsi o expoziţie extrem de interesantă a obiectelor si tehnicilor de tortură medievale: lanturi pentru maini si picioare ale celor condamnati, un jug de tortura, scara de tortura, piatra de 6 kg care atarna de gatul celor acuzati de inselatorie si care erau legati la stalpul infamiei din Piata Cetatii.
Pe tot parcursul vizitei in cetate, am facut si ecologizarea locurilor, iar pentru o mai bună informare asupra activităţilor care se desfăşoară în excursia ecologică, am inmanat pliante şi pixuri inscriptionate localnicilor şi turiştilor.
Seara ne-am petrecut-o in locul de cazare, la fundatie, încingând discutii pana in jurul orei 1.00 dimineata.
Photo

Ziua a treia (duminică - 7.08.2011)

Photo
Dimineaţa a venit atât de repede incat nici nu ne venea sa ne trezim cãci stiam ca va urma plecarea noastrã din niste locuri ce ne oferiserã atâtea bucurii.
Ne-am fãcut bagaje, am luat micul dejun si am fãcut ecologizarea meritata din acel loc. Ziua a inceput cu o vizita la Manastirea Recea. Ne-a impresionat linistea si curatenia din acest loc, astfel incat nu am avut ce ecologiza, doar ne-am facut prezenta daruind pliante informative cu proiectul nostru.
Manastirea Recea se afla situata la 14 km de municipiul Targu Mures, judetul Mures. Acest sfant lacas de cult este cel mai important din judetul in care se afla, deoarece, cu putin timp in urma a primit binecuvantarea Patriarhului ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului. Manastirea nu are o istorie indelungata, ea fiind ridicata in anul 1991, din dorinta Arhiepiscopului de Alba-Iulia, Prea Sfintitul Andrei, de a forma o obste de maici. Constructia manastirii a inceput cu altarul din caramida folosit in timpul verii si cu clopotnita. In data de 24 aprilie 1995, cu ocazia praznicului „Izvorul Tamaduirii” s-a pus piatra de temelie pentru Manastirea Recea. In anul 1996, manastirea ce a primit hramul „Nasterea Maicii Domnului” a fost finalizata. In ceea ce priveste arhitectura manastirii, aceasta se poate caracteriza prin specificul rustic romanesc, cu influente bizantine si brancovenesti, fiind asemanatoare cu cea a manastirilor din Muntenia si din partea centrala si nordica a Moldovei.
Biserica manastirii numita „Nasterea Maicii Domnului” este situata in centrul ansamblului si este sectionata conform caracteristicilor bisericilor bizantine : nava centrala cu pridvor, pronaosul, naosul si altarul, urmand apoi turla principala situata deasupra naosului, iar deasupra pronaosului se afla cele doua turle ale clopotnitei. In dreapta bisericii se gaseste corpul de chilii, avand forma literei „L” si doua nivele. Aici functioneaza bucataria, trapeza, anexele si chiliile. Pe langa acestea mai exista Casa de oaspeti care include o sala de protocol si doua apartamente.
In partea stanga a bisericii se afla zona de intrare in ansamblul monahal, formata dintr-un portal, iar in partea opusa se afla o cladire in care se afla cabinetul medical, ateliere de croitorie, biblioteca, infirmeria si muzeul bisericesc. Pe deal se afla gospodaria, unde se cresc animale si se cultiva legume si flori.
Dupa o masa de pranz ne indreptam spre Pestera Scarisoara. Nu am reusit sa o vizitam pentru ca trebuia sa mergem 9 km pe jos. Dupa o ora de mers la pas, si in acest timp admirand frumusetea peisajului, am ajuns la  Pestera ”Poarta lui Ionele”. Peştera Poarta lui Ionele este situata pe teritoriul Comunei comunei Garda de Sus, judetul Alba, in Muntii Bihorului, este locul in care ies la lumină apele ce se pierd în ponoarele si dolinele de pe valea oarbă dintre Iapa (Dealul Frumos) si cătunul Mununa. Apa saturată cu calcar dizolvat precipită pe distanţa dintre peşteră şi varsarea în Ordincuşa, 150 m mai jos şi formează frumoase cascade de travertin şi gururi.
Intrarea în peşteră se face printr-un portal înalt de 15 m. După primii 10 m, coborând panta de grohotiş întâlnim izbucul sub peretele stâng activ tot timpul anului. La 50 m de la intrare, galeria peşterii coteşte în unghi drept la stânga. Urmează o săritoare care se urcă uşor datorită aderenţei podelei, în fapt un perete vechi de gur. Galeria e foarte înaltă, 32 m. Peştera îşi pastrează profilul avand podeaua acoperită de pietriş sau bazine de tip gur. Dupa 20 m apare un nou cot de 90° la stânga. În fundul galeriei se coboară spre fundul unui lac periodic, de obicei sec. La ploi puternice sau topirea zăpezii pe aici apare un puternic curent de apă care inundă întreaga podea a peşterii de la acest nivel.
Daca la ultimul cot excaladăm marele dom de pe partea dreapă, dupa 12 m. ajungem în galeria superioră. Este mult mai strâmtă şi urcă în trepte. Găsim şi câteva formaţiuni modeste, stalctite, stalacmite, scurgeri parietale.
Poarta lui Ionele este o pestera spectaculoasa din cauza dimensiunii, dar si prin faptul ca in interiorul pesterii este amenajat un muzeu speologic. Traseul vizitabil are 250 m lungime si cuprinde cheile Ordancusii, apoi urmeaza o grota spatioasa, loc de popas. 50 m mai sus se afla o punte de lemn ce ne conduce peste o cascada de travertin galben, spalat de apele unui parau. Se patrunde printr-un portal de 15 m inaltime, avand o arhitectura gotica – tavanul in forma de ogiva. Se coboara intr-o sala spatioasa ce se inunda in viituri, apoi se urca intr-o galerie superioara ce ofera o priveliste de ansamblu asupra Salii Mari si a Portalului.
Avand aparate de fotografiat si filmat la noi, am incercat sa surprindem in imagini cat mai mult din acest traseu. Totul era de un verde luminos si plin de viata, incat aveam senzatia ca suntem in alta lume, mult mai curata si mult mai frumoasa decat ceea ce ne este dat sa vedem in fiecare zi.
Am trecut apoi prin prima comunitate miniera inscrisa in cartea recordurilor “Rosia Montana”. Dupa masa de pranz, ne-am indreptat catre localitatea Abrud, unde urma sa ne cazam. In mersul autocarului, am reusit sa surprindem pe camera de filmat cateva imagini cu aceste locuri. Dupa cateva ore de mers, am ajuns la locul cu pricina, ne-am desfacut bagajele si ne-am cazat. Am amplasat bannerul si panoul publicitar in apropierea cladirii pentru a marca prezenta noastra, a excursiei “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”. Am oferit localnicilor si turistilor din zona pliante, pixuri, agende.
Photo

Ziua a patra (luni - 08.08.2011)

Photo
Ne-am fãcut bagajele, am luat micul dejun si am efectuat actiuni de ecologizare, lasand in urma noastra totul curat. Imbracati in tricouri si sepcute inscriptionate am pornit cu autocarul spre Muzeul Rosia Montana, singurul muzeu din tara dedicat minerului. Aici am cunoscut o mica parte din ceea ce inseamna lumea minerului. Notiuni ca saitroc, valau, filon, pepite erau straine pana acum pentru noi.
Muzeul Mineritului se afla în apropierea fostei exploatari miniere. Aici pot fi vizitate fostele galerii romane, formate din tuneluri lungi de zeci de kilometri, pot fi vazute monumente istorice si unelte pentru minerit, gasite de arheologi în ruinele fostului oras, si constructiile folosite pentru separarea aurului de piatra, numite „steampuri”. Acestea erau alimentate de lacuri artificiale de acumulare numite „tauri”.
 
In muzeul de la Rosia Montana am vazut steampuri din lemn, in marime naturala restaurate intre anii 1970 si 1979, care erau folosite pentru zdrobirea rocilor in procesul de extractie a aurului. Dupa ce minereul era scos din galerii, era dus la steampuri. Pentru punerea in functiune a acestora era folosita forta animala sau umana (pe vremea romanilor), iar mai tarziu forta apei. Prelucrarea minereului cu steampul o faceau fie barbatii sau femeile din cadrul familiei, fie oameni angajati pe baza de salariu saptamanal, numiti stempari. Steampurile se puneau in functiune in ziua de 18 martie a fiecarui an si se lucra pana pe 15 noiembrie, rareori vremea permitand sa se munceasca tot timpul anului.
 
Urmatorul popas a fost la Brad, unde am ecologizat o parcare. Am constatat ca erau prea putine tomberoane, iar cele care  existau erau pline si negolite de mult timp. Aici am amplasat panoul cu titlul proiectului nostru si apoi echipati cu tricouri si manusi de unica folosinta am colectat peste 10 saci menajeri de gunoaie si le-am introdus in tomberoanele existente. Avand aparatul foto si video la noi am incercat sa surprindem imagini si actiuni pentru portofoliile si expozitiile din scoala.  De la acest popas mai sunt 20 km pana la Deva. Suntem pe drumul E79 si ne indreptam spre Cetatea Devei. Drumul pana la cetate a fost mai usor si mai frumos decat ne asteptam pentru ca am urcat cu telegondola. Cetatea din Deva este simbolul orasului, este “cocotata” chiar in varful dealului ce strajuieste orasul si – foarte important – este una dintre cele mai accesibile din cate am vizitat. E aproape de oras, poti merge cu masina pana la poalele dealului cetatii, este o parcare foarte mare acolo si apoi poti urca pana sus, cu o telegondola. Pana acum cativa ani, cand a fost data in folosinta telegondola, urcam pe jos, pe o carare serpuita pe deal, cetatea nefiind construita la inaltime prea mare, dar se vorbeste ca zona ar fi populata de cateva vipere. Cetatea se vede de la mare distanta cand vii dinspre Sebes-Orastie, iar pe dealul cetatii este scris cu litere foarte mari ”DEVA”. Noaptea cetatea este luminata si se vede foarte frumos. Telegondola este unica in Romania, este singura inclinata si are cea mai mare diferenta de nivel din Europa – de aprox 370 m. Durata unei curse este de aprox 3 minute.
Cetatea a fost construita prin secolului 13, iar pana la explozia din 1849 a fost “folosita” mereu de-a lungul timpurilor, fiind foarte greu de cucerit. In momentul de fata o parte a acestor “ziduri” se afla in proces de consolidare si renovare. Totusi, merita vizitata pentru ca ofera vizitatorilor o panorama superba asupra orasului Deva si asupra intregii vai. Chiar la poalele dealului pe care se afla construita Cetatea se mai afla Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane si un parc foarte frumos, mai ales in timpul verii - Parcul Cetatii.
 
Lasam in urma orasul Nadiei Comaneci, oras in care am vazut tomberoane verzi, albastre si galbene pentru strangerea selectionata a deseurilor. Tomberoanele verzi  sunt destinate colectionarii sticlelor, cele albastre sunt destinate colectionarii hartiei, iar cele galbene colectionarii plasticului. Si aici am efectuat actiuni de igienizare a zonei colectand peste 15 saci de gunoaie, apoi le-am introdus in tomberoanele existente, pe categorii.
 
In aceeasi zi am ajuns  si am vizitat urmele cetatii  Sarmisegetuza. Cetatea de pe Dealul Grădiştei este cea mai mare dintre fortificaţiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălţime, fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din  Munţii Orăştiei, şi cuprindea şase citadele.
 
Pe tot parcursul vizitei in cetate, am facut si ecologizarea locurilor, incercand sa dam un exemplu localnicilor si turistilor asupra importanţei pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit pentru sănătatea oamenilor, iar pentru o mai bună informare asupra activităţilor care se desfăşoară în excursia ecologică, am inmanat pliante şi pixuri inscriptionate.

Seara, ne-am cazat in orasul Targu Jiu unde ne-am amplasat bannerul cu titlul proiectului „Natura ne aseamana, educatia ne deosebeste”.  Orasul ne-a impresionat prin curatenia lui si educatia trecatorilor. Dupa cazare ne-am plimbat pe malul Jiului si am vizitat Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu. Monumentul este format din trei parti si acopera temele principale ale operei sale.
Primul monument, Masa Tacerii, este format dintr-o masa de piatra, mica si rotunjita, inconjurata de douasprezece scaune in forma de clepsidra. Al doilea, Poarta Sarutului are o inaltime de 5m, o lungime de 6m si o latime de 2m. Preia tema Sarutului, cele doua fiinte din sculptura originala fiind gravate pe toata lungimea pragului de sus a usii, in timp ce cei doi piloni pastreaza doar ochii cuplului, deveniti o forma rotunda dubla, perfect concentrica si impartita la mijloc. Urmand axa pe care se afla Masa Tacerii si Poarta Sarutului, se ajunge la al treilea monument, Coloana Infinitului, care, cu cei 29 m inaltime finalizeaza procesul de aliniere a intregului.


Photo

Ziua a cincea (marti - 9.08.2011)

Photo
Ziua a inceput  cu o actiune de ecologizare a imprejurimilor. Impartiti in cinci echipe a cate 10 elevi am efectuat igienizarea unui parc si a unor parcari, colectand 25 saci menajeri de gunoaie.
Urmatorul obiectiv este Pestera Muierilor. Am strabatut cei 640 m mai mult mersul piticului decat mers normal, la temperatura de 10°C. Aici am vazut pentru prima data salagmite si stalactite si am aflat ca sunt necesari 10 ani pentru a  se depune 3 mm de stalactita. Se numeste “Pestera Muierilor” pentru ca aici erau adapostiti femeile si copii lor in timp de razboi. Peştera are o lungime de aproximativ 3.600 de metri dispusă în 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervaţia speologica împartita in doua sectoare: sectorul de nord (1.500m) şi sectorul de sud (880m). La 40 de metri inălţime se afla etajul superior amenajat pentru turişti cu o lungime de 573 m, ajunge până la lungimea de 1.228 de metri o reţea de diverticule foarte greu accesibilă. Pestera Muierilor, situata lânga Baia de Fier, acest monument al naturii contine originale podoabe (concretiuni calcaroase) ce dau fantezie si splendoare pesterii. Aici se intalnesc impresionante forme ale reliefului carstic: Bazinele Mici, Orga, compusa din stalagmite unite cu stalactite, Domul Mic, un fel de castel straniu. Urmeaza Altarul cu stalagmite-coloane foarte apropiate intre ele, Cupola altarului, asemanatoare unei catedrale fantastice pe care stalagmitele urca intocmai ca pe o scara, Amvonul, Cascada Impietrita, la care accesul se face pe branci, Sala Turcului, Candelabrele Mici si Domul Mare. Sala turcului gazduieste "un Mos Craciun", in fata caruia apare Cadana, un nud feminin deasupra caruia coboara din plafon un urias cap de pasare de prada, cu ciocul deschis amenintator. Urmeaza o camera denumita "Dantela de Piatra" si apoi Sala Minunilor, lungimea drumului parcurs fiind de circa 1100 de metri.
La iesirea din pestera am realizat si ecologizarea locurilor, incercand sa dam un exemplu localnicilor si turistilor asupra importanţei pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit pentru sănătatea oamenilor, iar pentru o mai bună informare asupra activităţilor care se desfăşoară în excursia ecologică, am inmanat pliante şi pixuri inscriptionate. Avand aparate de fotografiat si filmat la noi, am incercat sa surprindem in imagini cat mai mult din acest traseu, pentru a arata celor de acasa, prin intermediul site-ului, obiectivele vizitate.
Urmatorul obiectiv este Pestera Polovragi si Manastirea Polovragi. Pe traseu am realizat si fotografii ale speciilor de plante, iar cu ajutorul profesorilor de biologie si geografie am invatat care este componenţa ecosistemelor caracteristice zonei.
Cu ajutorul îndrumătorilor am identificat şi catalogat plantele întâlnite şi fotografiate,  condiţiile de mediu în care acestea cresc, punand in evidenţă şi influenţa factorilor perturbatori de mediu asupra dezvoltării normale a plantelor.
Pestera Polovragi este situata pe malul stang al Oltetului, la o altitudine de 670m si la 20m inaltime fata de talvegul raului. Ea se afla la 6km nord de DN 67 Targu-Jiu Ramnicu-Valcea si 500m de Sfanta Manastire Polovragi.
Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuieşte ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, iniţial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil şi vegetaţia de tip mediteranean. Ieşind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta – Muntele Căpăţânii şi străjerul din stânga – Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Olteţului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteţ, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munţi fraţi, săpând încă veritabile chei, cu pereţi verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri. Este una din pesterile mari ale tarii noastre, avand o lungime de peste 9300m (impreuna cu galeriile laterale) si care se situeaza, din acest punct de vedere, pe locul 5 intre pesterile din tara. Este alcatuita dintr-o galerie principala orizontala, din care se desprind, in special in prima si ultima portiune a ei, galerii laterale mici, multe din ele colmatate cu aluviuni. Pestera Polovragi a fost cunoascuta din timpuri stravechi, cercetarile arheologice au scos la iveala urme materiale inca din epoca bronzului.
Echipaţi cu tricouri, hanorace, sepcute, rucsacuri înscripţionate cu logo designul si denumirea proiectului “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte” am efectuat igienizarea zonei, încercând să dam un exemplu localnicilor şi turiştilor asupra importanţei pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit pentru sănătatea oamenilor. De asemenea am oferit pliante cu descrierea activităţilor proiectului, în dorinţa de a transmite mesajul că te poţi relaxa şi odihni numai într-un mediu înconjurător nepoluat, curat şi nedeteriorat.
Apoi ne-am indreptat spre Manastirea Horezu, care ne-a impresionat prin curatenie si liniste. Manastirea Horezu (Mănăstirea Hurezi), cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu. Numele sau a rezultat de la cuvantul "huhurezi", pasari care existau in numar mare in aceste locuri. Manastirea apartine din punct de vedere arhitectural stilului brancovenesc. Este inclusa in patromoniul UNESCO inca din anul 1993.
Pentru stimularea motivaţiei de a ne implica mai activ în acţiuni de protejare a mediului înconjurător, de-a lungul traseului ne-au fost prezentate zonele afectate de diferite forme de poluare şi degradare în urma intervenţiei necontrolate a omului. Am avut posibilitatea să observam zonele afectate de inundaţii, alunecări de teren, defrişări masive, zone poluate în urma industrializării excesive.
Ultimul obiectiv este Curtea de Arges care a devenit celebra prin mitul creatiei, prezentata in nemuritoarea balada a Mesterului Manole. Manastirea a reprezentat o modalitate de evidentiere a puterii, bogatiei si rafinamentului ctitorului ei. Sfantul Neagoe Voda Basarab, sporandu-i prestigiul in fata poporului sau si pastrandu-i amintiri de-a lungul secolelor. Ctitorita in vremea domnitorului Neagoe Basarab, intre 1512 – 1517, manastirea este parte a celei mai celebre legende romanesti: “Legenda Mesterului Manole“. Cunoscuta si drept Biserica Episcopala, deoarece a fost scaun episcopal intre anii 1739 si 1748, lacasul de cult are o lungime de 18 metri, o latime de 10 metri si inaltimea de 25 de metri. Ca o curiozitate, naosul si pronaosul nu sunt despartite cu o usa, ci doar de un chenar de usa montat intre doua coloane. Legenda Mesterului Manole poate fi un argument evocator pentru vremurile tulburi pe care le traieste astazi societatea romaneasca: omul, mai ales cand este sovaitor in credinta, nu poate crea nimic desavarsit si durabil decat urmare a unui devotament generos pentru ceea ce el asteapta de la ceilalti. Situata la capatul unui bulevard cu tei batrani de sute de ani, Manastirea Curtea de Arges este cel mai important loc de pelerinaj si rugaciune din judetul Arges, avand hramul “Adormirea Maicii Domnului“. De asemenea aici odihnesc ramasitele pamantesti ale Regilor Ferdinand si Carol I, precum si ale reginelor Elisabeta si Maria.
Seara, ne-am cazat in Curtea de Arges. Am amplasat bannerul cu titlul proiectului „Natura ne aseamana, educatia ne deosebeste” pentru a marca prezenta noastra si in aceasta zona.
Photo

Ziua a sasea (miercuri - 10.08.2011)

Photo
Ca si in celelalte dimineti, trezirea a fost tot in jurul orei 7.00, apoi înviorarea, micul dejun, si in cele din urma plecarea pe traseu. Obiectivele pentru ziua de astazi sunt: Cetatea Poienari, Transfagarasanul, Barajul Vidraru, Balea Lac, Valea Prahovei, toate astea insotite de foarta multa adrenalina. Era prima zi ploioasa, dar ideala pentru efort fizic.
Pentru a ajunge la ruinele Cetatii Poienari trabuie sa te incumeti sa urci cele 1480 de trepte din beton, ce serpuiesc printre copaci, la capatul carora te intampina o casuta, construita intre anii 1969-1972, in stil argesean. In aceasta casuta, Muzeul orasenesc Curtea de Arges, a realizat o expozitie permanenta numita "Cetatea Poienari", expozitie ce prezinta istoria cetatii medievale. Din acest loc se pot observa cu foarte mare claritate ruinele cetatii. Datorita pozitiei si amplasamentului ei, cetatea, era greu de observat fiind un loc de refugiu pentru domnitori. Se presupune ca, datorita unui cutremur, cetatea a fost distrusa in totalitate, ajungand o ruina.
Peisajul ce ni se infatiseaza inaintea ochilor este de neimaginat, fiind unic prin strania lui frumusete. Am facut poze si filmulete care, mai apoi, le-am descarcat pe laptopul ce-l aveam cu noi. De-a lungul traseului am avut posibilitatea să observam zonele afectate de inundaţii, alunecări de teren si defrişări masive.
Situat pe raul Arges, sprijinit pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru, de-a lungul Transfagarasanului, la circa 40 de kilometri de Curtea de Arges, Barajul Vidraru este considerat de catre specialisti o adevarata bijuterie inginereasca.
A fost construit, cu mari sacrificii omenesti (circa 80 de persoane decedate), intre 1961 si 1966. Pentru realizarea lui s-au forat galerii subterane in lungime de 42 de kilometri, au fost escavati circa 1.768.000 metri cubi de roca (din care un milion in subteran), s-au turnat 930.000 metri cubi de beton si s-au montat 6300 tone de echipamente electromecanice. In momentul inaugurarii, Barajul Vidraru era al cincilea din Europa si al noualea din lume. Dupa cum spun specialistii, este un baraj cu dubla curbura, avand inaltimea de 166,6 metri si o lungime de coronament de 307 metri. Noaptea, conturul este luminat electric, astfel ca se poate observa din avion.
Accesul la Baraj se face pe malul estic al lacului, pe drumul care urca pana la Balea.
Ne-am continuat drumul pe Transfagarasan si de pe geamul autocarului am privit acest traseu special, admirand privelistea minunata. Unul din tronsoanele cele mai dificile ale Transfăgărăşanului, este cuprins între Lacul Bâlea şi Bâlea Cascadă pe o lungime de 13 km. Transfăgărăşanul trece peste 830 podete, 27 viaducte; pentru construcţia lui a fost necesar să fie dislocate mai multe milioane de tone de roca; pentru aceasta s-au folosit de exemplu: 6520 tone de dinamita, din care 20 de tone numai la tunelul Capra – Bâlea şi multe alte materiale de construcţii.
Trecand prin Valea Prahovei, seara am ajuns la Sinaia, locul unde urma sa ne cazam. Odata ajunsi, am amplasat bannerul in apropierea locului de cazare pentru a marca prezenţa excursiei “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”. Dupa ce ne-am descarcat bagajele, am ales camerele si paturile si ne-am pregatit pentru masa de seara.
Echipaţi cu tricouri, hanorace, sepcute, rucsacuri înscripţionate cu logo designul si denumirea proiectului “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte” am efectuat igienizarea zonei, încercând să dam un exemplu localnicilor şi turiştilor asupra importanţei pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit pentru sănătatea oamenilor. De asemenea am oferit pliante cu descrierea activităţilor proiectului, în dorinţa de a transmite mesajul că te poţi relaxa şi odihni numai într-un mediu înconjurător nepoluat, curat şi nedeteriorat.
Photo

Ziua a saptea (joi - 11.08.2011)

Photo
La ora 8.00 dimineata, dupa micul dejun plecam din Sinaia, trecem pe la Manastirea Sinaia si vizitam Castelul Peles, reşedinţa de vară a regilor României, care a fost construit pe vremea regelui Carol I al României (1866/1914) şi a devenit unul dintre cele mai importante monumente ale Europei secolului XIX. Pe terenul cumpărat de rege au fost construite pe lângă castel: Pelişorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foişor, Grajdurile, Uzina Electrică, şi Vila Şipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I şi Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului.
Echipaţi cu tricouri, hanorace, sepcute, rucsacuri, am efectuat igienizarea zonei, încercând să dam un exemplu localnicilor şi turiştilor asupra importanţei pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit pentru sănătatea oamenilor. De asemenea am oferit pliante cu descrierea activităţilor proiectului, în dorinţa de a transmite mesajul că te poţi relaxa şi odihni numai într-un mediu înconjurător nepoluat, curat şi nedeteriorat.
Urmatorul obiectiv este orasul Brasov cu Biserica Neagra, Varful Tâmpa, Piata Sfatului. Cel mai mult ne-a placut sa privim orasul de pe Varful Tampa aflat la o altitudine de 960 m.  Drumul cu telecabina ne ofera o priveliste minunata a orasului Brasov.
Piaţa Sfatului din Braşov este probabil cel mai cunoscut şi cel mai vizitat loc din oraş, fiind frecventat atât de turişti cât şi de localnici pentru care reprezintă un loc de relaxare şi punct de întâlnire între prieteni. În mod frecvent aici sunt organizate diverse evenimente cultural artistice, concerte în aer liber sau târguri tematice (târgul meşterilor populari, târgul de flori, etc). Si aici am efectuat actiuni de igienizare a zonei colectand peste 15 saci de gunoaie, apoi le-am introdus in tomberoanele existente, pe categorii.
Avand aparate de fotografiat si filmat la noi, am incercat sa surprindem in imagini cat mai mult din aceste locuri minunate, ca mai apoi sa le postam pe site-ul www.eco-raucesti.ro.
Ne-am imbarcat in autocar si am pornit spre casa. Pentru stimularea motivaţiei de a ne implica mai activ în acţiuni de protejare a mediului înconjurător, de-a lungul traseului ne-au fost prezentate zonele afectate de diferite forme de poluare şi degradare în urma intervenţiei necontrolate a omului. Am avut posibilitatea să observam zonele afectate de inundaţii, alunecări de teren, defrişări masive, zone poluate în urma industrializării excesive.
După terminarea excursiei s-a organizat un concurs pe teme ecologice, la care câştigătorii au primit diplome de merit şi premii în obiecte (agende, pixuri, tricouri şi şepci).
Photo

Şcoala Răuceşti: Lansarea proiectului "Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte"

Photo
Articol din ziarul "Ceahlaul"
La sala de festivităţi a Primăriei Răuceşti a fost lansat oficial proiectul "Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte". Proiectul a fost iniţiat şi cîştigat de Şcoala cu clase I-VIII nr.1 Răuceşti, fiind finanţat din Fondul pentru Mediu. În esenţă, programul vizează educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului.
La eveniment au participat părinţii şi elevii şcolilor din comuna Răuceşti, cadrele didactice de la unităţile de învăţămînt in comună, profesori de biologie şi geografie din localităţile învecinate, conducerea şi salariaţii Primăriei Răuceşti, consilieri locali, cetăţeni cu adevărat interesaţi de problematica mediului înconjurător. Din partea Inspectoratului Şcolar Judeţan Neamţ a fost prezent inspectorul şcolar Coca Preda.
A fost o încîntare să vezi atîţia tineri "verzi" foarte preocupaţi de problematica sănătăţii mediului înconjurător, în fapt a viitorului lor.
LIDIA BĂNĂRESCU, directorul Şcolii Răuceşti:
"Este nevoie de mai multă atenţie şi responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat. Din păcate, unii oameni tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi de distrugere a mediului înconjurător şi, implicit, a sănătăţii fiecăruia dintre noi. Necesitatea derulării acestui proiect privind mediul înconjurător la nivelul comunităţii noastre  se impune ca o prioritate, deoarece se constată o degradare crescîndă a mediului înconjurător prin acţiuni necontrolate ale cetăţenilor: defrişare masivă, exploatarea solului pînă la epuizare, păşunatul excesiv, depozitarea resturilor menajere pe cursurile de apă ori pe terenuri improprii acestei activităţi, deversarea apelor menajere în locuri neadecvate. Toate aceste acţiuni necontrolate şi iresponsabile pot duce la crearea unor dezechilibre în natură care, mai devreme ori mai tîrziu, pot provoca dezastre ecologice.
Pornind de la premisa că o viaţă sănătoasă poate exista doar într-un mediu curat, prin acest proiect ne propunem conştientizarea şi responsabilizarea cetăţenilor comunei noastre asupra efectelor pe care le pot avea acţiunile lor necontrolate asupra mediului înconjurător şi implicarea lor în activităţi de protejare şi de conservare a mediului prin înlăturarea surselor de poluare existente în zona noastră.
Proiectul propune o abordare nouă privind educaţia ecologică a elevilor care, pe lîngă participarea la cursuri teoretice, ei vor trece şi la aplicarea practică a cunoştinţelor dobîndite.
Copii sînt un public important pentru educaţia privind protecţia mediului, ei fiind gestionarii şi consumatorii de mîine ai resurselor naturale. Educatorii şi toţi cei care lucrează în şcoli şi cu elevii pot avea un impact deosebit, pot duce la creşterea conştientizării şi cunoaşterii pînă la formarea de atitudini şi proiecte active în numele protecţiei mediului înconjurător."
ILIE APOSTOAIE, primarul comunei Răuceşti:
"Mă bucur că am ajuns şi la lansarea acestui proiect. Este cel de al patrulea pe care îl implementăm în comuna Răuceşti, toate fiind finanţate din Fondul pentru Mediu. Primul a avut ca beneficiar Şcoala Oglinzi, unde au fost montate panouri solare, care asigură necesarul de apă caldă la grupurile sanitare. Cel de al doilea proiect se referă la împădurea a 54 hectare, teren care altfel s-ar fi degradat complet. Un alt proiect e cel prin care a fost amenajat parcul din satul Oglinzi.
La drum plecăm cu cel de al patrulea proiect. Unul cu bătaie mai lungă, avînd în vedere că vizează calitatea şi sănătatea mediului, a oamenilor. Cea de acum şi cea viitoare."
OBIECTIVELE PROIECTULUI
Obiectivul general al proiectului vizează educarea şi conştientizarea elevilor şi comunităţii locale privind protecţia mediului prin formarea de abilităţi şi comportamente necesare pentru menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, în conformitate cu programele şi politicile naţionale şi europene.
Prin acest proiect se urmăreşte: cunoaşterea şi evaluarea consecinţelor poluării; formarea abilităţilor şi comportamentelor necesare pentru menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului; înţelegerea relaţiei om-natură, a înterdependenţei  dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii; adoptarea unei atitudini responsabile faţă de protejarea mediului; implicarea concretă în acţiuni de protecţie a mediului.
Grupul ţintă cărui i se adresează proiectul este reprezentat de elevii şcolii din Răuceşti. În mod direct sînt implicaţi 502 elevi şi 37 cadre didactice, indirect -500 de părinţi şi comunitatea locală. S-a decis adresarea către acest segment deoarece tinerii sînt receptorii direct implicaţi, deosebit de importanţi pentru modelul de viitor ceţăţean instruit şi responsabil faţă de problematica mediului. Lor li se va induce mîndria de a locui într-o zonă curată, cu o diversitate biologică cunoscută şi recunoscută, integrată în marea familie europeană.  
În cadrul proiectului sînt incluse mai multe activităţi care au drept scop menţinerea şi îmbunăţăţirea calităţii mediului, în conformitate cu  programele şi politicile europene din domeniul protecţiei mediului. Acţiuni care se vor concretiza în informări publicitare, activităţi practice de ecologizarea cursurilor de apă şi a terenurilor "invadate" de tot felul de gunoaie, simpozioane, filme documentare, confecţionarea de panouri cu  conţinut educativ privind protecţia mediului.
În cea mai mare parte, aceste acţiuni se vor desfăşura în comuna Răuceşti, dar şi pe plan naţional, prin intermediul excursiei organizate în cadrul proiectului.
Tina CONDREA & Ana SĂVESCU
.................................................................................................................................................................................................

Lansarea Proiectului

Pe data de 20 iulie 2011, va avea loc lansarea oficială a proiectului “Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte” care se va realiza prin organizarea unei conferinţe de presă.
Conferinţa de presă va constitui atât o modalitate de a aduce la cunostinţa tuturor celor interesaţi, scopul şi obiectivele proiectului, dar şi prilej de discuţii şi shimburi de idei despre modul de implementare al proiectului, necesitatea implicării active, alături de echipa de proiect, şi a organizaţiilor şi instituţiilor locale, precum şi importanţa suportului mass-media. Fiecare participant va primi câte o mapă de prezentare, care va conţine materiale informative cu privire la scopul, obiectivele şi activităţile proiectului.
Scopul proiectului este de a conştientiza problemele actuale ale mediului generate de activitatea umană şi necesitatea de a forma la elevi o motivaţie solidă pentru protecţia naturii, convingeri şi comportamente ecologice adecvate, dezvoltarea responsabilităţii pentru menţinerea sănătăţii mediului, astfel încât, elevii, adulţii de mâine, să devină factori activi în acţiunea de ocrotire a naturii, pentru că... sănătatea noastră începe cu sănătatea mediului!
Sistemul educaţional este menit să dezvolte şi să formeze la elevi gândirea şi concepţia ecologică, o conduită nouă faţă de mediul înconjurător, în aşa fel încât fiecare să devină conştient de rolul şi locul său în natură şi în colectivitatea din care face parte.
..........................................................................................................................................................................................................................................................................

Natura, binefăcătoare, munceşte pentru a restabili ceea ce omul nu încetează să distrugă.

Ce reprezintă pentru noi mediul în care locuim? Ce înseamnă natura, ce sunt copacii, iarba, apele, animalele şi plantele? Sunt câteva din întrebările pe care ar trebui să ni le punem poate chiar zilnic, căci planeta noastră are tot mai mult de suferit din cauza poluării cauzate de mâna omului. Cu sau fără intenţie, noi ne distrugem propriul cămin.
Încă de mici, suntem obişnuiţi să aruncăm gunoaiele pe jos, deşi la cinci metri distanţă se află un coş… gol. Acesta este doar începutul. Nici nu ne putem imagina cât de dăunătoare este o singură hârtie lăsată pe pământ; e ca şi cum am da unui copil ceva ce nu îi place. Poluarea nu mai este o temă necunoscută pentru nimeni. Efectele ei sunt vizibile oriunde păşim, iar „cale de întoarcere” nu prea mai există dacă nu facem câteva eforturi.
Natura este foarte importantă pentru fiecare persoană. Ea se găseşte pretutindeni, reprezintă frumuseţea, magia, farmecul Terrei. Din păcate, aceasta prezintă nenumărate „lipsuri”, deoarece pădurile sunt în număr foarte mic din cauza defrişărilor, animalele dispar din cauza vânatului excesiv, apele sunt murdare pentru că lumea le-a "confundat" cu coşurile de gunoi, iar aerul devine tot mai nociv din cauza gazelor toxice produse de uzine sau maşini. Există sute de probleme care pot fi rezolvate mai mult sau mai puţin.
Lumea din ce în ce mai modernă, tinde să distrugă armonia cadrului natural în care trăieşte. Capacitatea tehnicii moderne de transformare a habitatului natural este astăzi considerabilă şi va fi şi în viitor. Avântul tehnic, paradoxal, împinge civilizaţia spre distrugere. Din acest motiv noi trebuie să ocrotim în permanenţă natura, iar rezervele planetei trebuie gospodărite cu înţelepciune.
Omul trebuie să fie convins că nu are dreptul moral de a provoca distrugerea unor specii de plante şi animale, exploatarea neraţională a resurselor naturale, poluarea mediului cu efecte considerabile asupra calităţii acestuia. Pentru aceste motive, el trebuie să fie conştient că viitorul omenirii depinde numai de atitudinea pe care o are fiecare locuitor al planetei faţă de protecţia naturii şi în special a pădurii, sursa esenţială de oxigen.
Logon